În ultimii trei ani, peste 3.700 de angajaţi ai Ministerului de Interne şi al Reformei Administrative au fost cercetaţi de Direcţia Generală Anticorupţie, iar peste 600 au fost puşi sub învinuire. Un caz clasic e al unui ofiţer de la poliţia Autostrăzi. Subcomisarul (maior) C. Cătălin oprea şoferii pe Autostrada Soarelui şi le cerea până la 600 lei pentru a nu-i amenda şi penaliza.
Ofiţerul a fost şef de post într-o comună ilfoveană, a terminat facultatea, a fost avansat şi mutat la Poliţia Autostrăzi. Aici a semnat şi un angajament că nu va lua mită, ca măsură preventivă, şi avea atribuţii de coordonare şi cercetare accidente. Totuşi, subcomisarul prefera să stea pe radar. Cătălin C. acumulase o avere estimată la peste 1 milion de euro, proprietăţi imobiliare şi multe afaceri.
De ce a continuat să rişte totul pentru câteva amărâte de sute de lei? Pur şi simplu nu s-a putut abţine. Psihologii spun că nivelul crescut de trai creat prin şpagă creează dependenţă şi pentru familie.
Conştientizarea riscului la care se supune poliţistul şpăgar rămâne fără efect dacă nu sunt şi sancţiuni. Până şi funcţionarii MIRA spun în sondaje că cea mai buna măsură e sancţionarea cu promptitudine a actelor de corupţie. De aceea DGA face acţiuni de prevenire cu personalul. Lucrători specializaţi trec pe la fiecare structură şi le prezintă funcţionarilor consecinţele pe care le riscă luând şpagă. Sunt prezentate cazuri de colegi care au fost arestaţi sau condamnaţi deja pentru astfel de fapte. Sunt unii poliţişti care râd în timpul acestor întâlniri. Mulţi ajung după câteva zile să poarte cătuşe. În plus, psihologii spun că în România corupţia nu e percepută ca infracţiune, ci ca un lucru normal, aceptat ca atare de majoritatea societăţii. Infractorul care fură, spre exemplu, este perceput ca un pericol, o ameninţare. Cel care dă sau ia şpagă nu este considerat periculos. Pe de altă parte, mulţi acceptă să dea şpagă poliţistului, după care spun că poliţiştii sunt corupţi şi sunt vinovaţi că acceptă mita.
sursa: gandul.info
